Are we there yet?

6 mituri despre învățarea unei limbi străine

Chiar dacă exprimarea “cunoșterea mai multor limbi străine te face mai deștept” poate fi ușor argumentată și a fost demonstrată de oamenii de știință cu mult timp în urmă, în România anului 2017 există încă susceptibilitate când se pune problema creșterii unui copil bilingv.
Care sunt, de fapt, miturile?

1. Expunând copilul la două limbi în același timp poate întârzia apariția limbajului.
În contextul în care se vorbește atât de des despre întârzierea în limbaj (copii care vorbesc după 2 ani și jumătate), pentru părinți de copii foarte mici acest mesaj poate deveni puternic încărcat emoțional. Nimeni nu își dorește să întârzie limbajul copilului său.
Dar este sau nu verificată această afirmație? Au toți copiii bilingvi o întârziere în limbaj? Până acum nu s-a găsit nici o legătură între expunerea la două limbi în paralel și debutul vorbirii cu întârziere. Ci în sens invers, copiii care au o întârziere în dezvoltare, iar limbajul întârzie și el să apăra, pot avea preferințe pentru cuvinte într-o altă limbă (încep să vorbească folosind cântecele sau rime auzite într-o limbă străină).

2. Copiii bilingvi sunt crescuți doar în familii bilingve.
Evident că această este varianta cea mai simplă, care nu implică un efort coordonat din partea părinților. În timp ce a citi în limba engleză, a te juca folosind cuvinte noi, a comunica spontan într-o altă limbă, implică planificare și determinare din partea părinților. Dar este posibilă creșterea unui copil bilingv nu doar în familii bilingve.

3. Amestecarea cuvintelor din limbi diferite este un semn de confuzie și este nevoie să le menținem separate.
Pentru adultul care îl ascultă, poate deveni confuz, însă copilul care amestecă cuvinte din două limbi, devine treptat conștient de limba căreia îi aparține cuvântul. Amestecul de cuvinte este o fază considerată naturală, tocmai pentru că în creierul copilului, cuvintele și sensurile lor sunt conectate.
Așa cum la început bebelușul combină în mod natural sunete, gesturi și cuvinte monosilabice în scopul comunicării, culegând apoi feedback-ul celor din jur și observă ce a avut un efect mai mare,  la fel și copilul crescut bilingv își va da seama dacă este sau nu înțeles de interlocutor în funcție de mimica acestuia.
Din acest motiv, decizia radicală de a separa foarte clar limbile și persoanele ce se adresează copilului în limba română, respectiv limba engleză, nu va aduce beneficii suplimentare (ex: mama vorbește doar în română și tatăl doar în engleză), ci va priva unul dintre părinți de cuvintele din limbă maternă, atât de încărcate emoțional.
Cu alte cuvinte, dacă ți-ai planificat deja să crești un copil bilingv, nu este nevoie să împarți rolurile foarte strict în familie: mama vorbește română și tata doar engleză. Permite celor două limbi să coexiste în familia ta și ai încredere în contextul social (rude, grădiniță, școală) în care copilul va diferenția foarte bine cele două limbi.

4. Televizorul, calculatorul sau jucăriile ce folosesc o anumită limbă sunt o metodă bună de a-l învăța pe copil limba respectivă.
Fals. Oamenii învață să vorbească doar în relație cu o altă ființă umană. Și asta datorită rolului pe care îl joacă limbajul în viață noastră: acela de a comunica.  Bebelușul învață limbă maternă pornind de la melodicitatea vocii mamei care îl liniștește. Apoi contactul vizual cu această îl face să devină sensibil la cele mai mici modificări ale mimicii. Gura ia diferite forme pentru a produce anumite sunete, iar copilul imită cu determinare aceste lucruri.
Evident că tehnologia sprijină învățarea în general, dar când vorbim de vârste foarte mici, relația încărcată emoțional atârnă mai greu. Copilul mic învață contextual, acolo unde emoțiile pozitive se împletesc cu joaca, surpriza și curiozitatea. Putem folosi tehnologia în sprijinul învățării, dar nu ne putem baza doar pe ea.
Ascultă împreună cu copilul tău cuvinte într-o limba străină și încercați să le reproduceți. Dacă vizionați desene animate în limba engleză, puneți apoi în scenă povestea, reluând replici simple, desenați personajele recapitulând culorile în limba engleză sau citiți povestea corespunzătoare, în limba engleză. Folosiți astfel tehnologia în favoarea învățării și nu lăsați copilul într-o învățare pasivă.

5. Trebuie să începem foarte devreme învățarea unei limbi străine. Altfel este posibil să pierdem trenul.

Niciodată nu este târziu să înveți o limbă străină, dacă știi cum să înveți. Însă, cunoscând oportunitățile pe care copilul mic le are în învățarea unei limbi străine, este posibil să te gândești serios la a crește un copil bilingv, asta dacă timpul îți este încă prieten.

Copilul mic învață natural, în absența fricii de eșec, el se aruncă în a reproduce chiar și incorect tot ceea ce aude. Învață preponderant prin imitație și îți urmărește gesturile, cuvintele, chiar și obiceiurile, încercând să și le interiorizeze.

Copilul mic este curios și nu se oprește niciodată din a caută lucruri noi de învățat. Învățarea se întâmplă fără un efort deosebit iar legătura cu joaca face învățarea distractivă. Expus la o pronunție corectă are mai mari șanse de a vorbi o limbă străină „curată”. Spre deosebire de un copil mai mare, nu are însă stabilitate în atenție și nici o motivație clară. El este condus doar de principiul plăcerii și al curiozității, dar cine spune că învățarea unei limbi străine nu poate fi plăcută?

 

6. Este important să corectăm greșelile apărute în vocabular sau cele gramaticale imediat ce apar. 
Să ne gândim la un copil ce începe să vorbească în limba maternă. Este un lingvist prezent în jurul său, gata oricând să îl corecteze? Sau familia care vorbește în jurul său îi oferă un ocean de cuvinte și reguli gramaticale pe care treptat și le însușește în propria exprimare? Credeți că dacă am corecta fiecare cuvânt pronunțat greșit, ar mai avea plăcerea și dorința de a experimenta cuvinte noi?
După cum bine ați intuit, e nevoie în primul rând ca cel mic să audă cât mai mult forma corectă a limbii noi de învățat și apoi să i se permită să experimenteze cu stângăcie sunete din acea limbă.
Dacă luăm ca exemplu limba engleză este nevoie să audă dialoguri dintre părinți (sau rude), să audă povești, cântece în limba engleză și va înregistra în cele din urmă forma corectă, chiar dacă la început poate pronunța greșit un cuvânt.

LASĂ UN COMENTARIU

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Proiect dezvoltat de End Soft Design
© 2010 - 2017 English Kids Academy, All rights reserved