Să îi acord copilului meu “timp de ecran” suplimentar pe durata verii?

Ponturile digitale ale unui psiholog, pentru vară dar valabile tot anul

Articol preluat de pe www.qustodio.com. Autor: Marc Masip.

Tradus de Ilinca Stroe

 

Şcoala s-a terminat, iar obiceiurile de vară (sau lipsa lor) sunt în plină formare. Majoritatea copiilor încheie anul şcolar obosiţi, dar entuziasmaţi. În general, petrec mai mult timp în aer liber, mergând la plajă sau petrecând timp cu prietenii, la soare. Dar orice lucru care ne entuziasmează îşi pierde, la un moment dat, farmecul.

 

Iar în acel moment copiii, acum mai mult ca niciodată, tind să recurgă la telefoane şi servicii digitale pentru a evita senzaţia de izolare, plictiseala sau singurătatea, ceea ce, conform tot mai multor cercetări, implică la fel de multă dependenţă ca drogurile. Şi, întocmai ca în cazul acestora din urmă, mulţi copii nu sunt pe deplin conştienţi de riscuri. Echivalentul tehnologic este că avem un val de „analfabeţi digital”. Dacă copilul tău e ca majoritatea, atunci probabil ştie mai multe lucruri despre tehnologie decât tine. Dar faptul la care mă refer aici este că sunt mult mai puţin conştienţi de pericole. Şi nu e vorba doar de dependenţă digitală. E vorba de toate celelalte lucruri care stau la pândă pe Internet – bullying, trafic de persoane, escrocherii…

 

Din fericire, există instrumente de control parental care îi pot ajuta enorm pe părinţi să stea fără grijă în timp ce copiii lor sunt pe Internet, vara şi tot anul. Recomand mereu acest tip de instrumente părinţilor şi pacienţilor mei. Dar, odată întrebuinţate, e nevoie să ştim ce limite de timp să stabilim şi să le respectăm. Asta depinde, desigur, de vârsta şi personalitatea copilului. Din experienţa mea, însă, timpul de ecran n-ar trebui să se schimbe vara sau în orice altă perioadă a anului. Chiar dacă poate fi foarte tentant ca vara să fim mai relaxaţi în privinţa regulilor, problema cu acordarea de timp de ecran suplimentar e că se formează repede un obicei. Ceea ce înseamnă că revenirea la intervale de timp de ecran mai scurte, toamna, este extrem de dificilă. Am mai mulţi pacienţi în septembrie decât în oricare altă perioadă a anului, exact pentru acest motiv.

 

Unul dintre pacienţi mi-a spus: „Simt că acum, dacă am terminat şcoala şi mi-am făcut treaba, am dreptul să fac orice vreau, fără ca părinţii să mă cicălească tot timpul.” Şi, într-o oarecare măsură, are dreptate, însă copiii şi adolescenţii au nevoie de limite, fie că realizează sau nu. Şi e treaba părintelui să le stabilească şi să ţină la respectarea lor.

 

Aşa că iată câteva ponturi despre timpul de ecran pentru vară, pe care le recomand pentru a vă ajuta să găsiţi un echilibru şi să vă bucuraţi de libertatea oferită de vară fără a cădea pradă dependenţei digitale sau folosirii tehnologiei ca antidot pentru tristeţile de sezon:

 

Nu acordaţi timp de ecran suplimentar pe durata verii. Faptul că copiii dispun de mai mult timp liber nu înseamnă că ar trebui să şi-l ocupe cu ecranele. E o capcană care duce la formarea de obiceiuri proaste ce sunt greu de schimbat, când vara s-a dus.

 

Nu folosiţi timpul de ecran ca instrument de schimb, în negocieri. Uşor de zis, greu de făcut. Totuşi, rezistaţi tentaţiei de a folosi timpul de ecran ca pedeapsă sau recompensă. Asta duce uşor la şantaj şi reprezintă un fel greşit de a vă educa copilul. Obţinerea de note bune, performanţele sportive sau efectuarea de treburi casnice fac parte din buna formare a caracterului şi n-ar trebui să aibă nicio legătură cu suplimentarea sau reducerea timpului de ecran.

 

Nu renunţaţi. De obicei, părinţii se dau bătuţi din două motive: ne închipuim că îi ajutăm pe copii dacă le dăm ceea ce vor sau cedăm insistenţelor lor. Copiii sunt meşteri în a obţine ce vor. Stabiliţi reguli şi ţineţi-vă de ele pe tot parcursul anului – e absolut esenţial, cu adevărat regula de aur a parentingului, când vine vorba de timp de ecran. Aveţi în vedere că asta nu înseamnă ZERO timp de ecran. A interzice timpul de ecran nu face decât să ducă la revoltă.

 

Ieşiţi din casă! Refuz să cred că copiii sunt mai fericiţi să stea singuri cu un ecran decât să fie printre prieteni. Trebuie neapărat să încurajăm asta. Trebuie să le sugerăm activităţi, să insistăm, să le stăm la dispoziţie, să petrecem timp cu ei. Din păcate, unii copii n-au nici măcar bucuria de a merge la plajă sau de a sta cu prietenii, de a avea contact direct. Aşa cum se explică într-un articol din The New York Times intitulat „Human Contact Is Now a Luxury Good” („Contactul uman e acum un produs de lux”), pentru mulţi oameni a petrece timp în aer liber şi a avea contact cu alte persoane a devenit un fel de lux. Indiferent de nivelul venitului vostru, faceţi orice puteţi pentru a ieşi pur şi simplu din casă.

 

Mă întristează grozav să văd că tot mai mulţi copii îmi vin la cabinet cu dependenţă digitală sau probleme legate de tehnologie. Asta îmi arată că nici părinţii, nici copiii nu sunt total pregătiţi pentru provocările erei digitale. E o observaţie importantă. Una e să ştii că copilul tău nu e pregătit să aibă un telefon mobil. Alta e să ştii că copilul poate e pregătit să aibă un mobil, dar tu ca părinte nu eşti pregătit să stabileşti regulile aferente. Eu recomand adesea aplicaţiile de control parental, însă acestea nu sunt un panaceu universal. Nu se poate doar să le instalezi şi gata, stai liniştit.

 

Odată ce apar problemele, terapia e de mare ajutor. Dar sunt mult mai multe de făcut, la nivel de societate, pentru a preveni din capul locului aducerea copiilor la cabinete psihologice. Şcolile trebuie să facă mai mult pentru a-i educa pe copii în privinţa pericolelor de pe Internet. Există, de exemplu, o iniţiativă nouă şi de succes la o şcoală din Essen, Germania (vezi www.apnews.com/c666782b92c2417ea1529853b5bb75d1): adolescenţi vin să vorbească cu copii mai mici despre pericolele legate de SMS-uri. Şi guvernele trebuie să stabilească legi mai stricte pentru protejarea copiilor în mediul online şi pentru a-i încuraja pe părinţi să îşi asume responsabilitatea în mai mare măsură.

 

Multe dintre acestea sunt dincolo de puterea noastră de control, dar sarcina numărul unu a unui părinte rămâne în continuare la îndemână, sau mai bine zis la inimă, iar aceasta este să ne iubim şi răsiubim copiii. O dragoste care este parţial „tough love”, severitate: stabilirea regulilor şi respectarea lor. Vara e anotimpul libertăţii, teren fertil pentru crearea de obiceiuri noi. Vouă, ca părinţi, vă revine sarcina de a vă asigura că obiceiurile respective sunt şi sănătoase.

 

 

Marc Massip e psiholog, autor şi lector frecvent despre dependenţă digitală. Este, de asemenea, directorul Institutului Psihologic Desconect@, un program-pilot menit să asigure buna întrebuinţare a tehnologiilor fără vătămarea relaţiilor personale sau crearea de dependenţe.

 

Sursă:

https://www.qustodio.com/it/blog/2019/07/www.qustodio.comenblog201907extra-screen-time-summer/

About Author

Related posts