Eh, what`s up, doc?

Pași importanți în dezvoltarea copilului între 6 și 15 luni

Ne putem aștepta ca dezvoltarea și creșterea copilului să se întâmple gradual, pe o linie ascendentă și să avem timpul necesar acomodării cu fiecare etapă în parte. Însă, realitatea este că, în această perioadă, dezvoltarea copilului poate să ne surprindă de la o zi la la alta. Bebelușul de acum o lună să se transforme într-unul independent și mereu în mișcare, programul său să devină haotic și să ne surprindă prin schimbările sale. Dezvoltarea și învățarea sunt procese sinusoidale și fiecare pas în acest proces are elementele sale specifice, pe care, dacă le recunoaștem, le putem așeza într-un tablou unificator despre copil.

 

Să urmărim puțin ce se întâmplă cu copilul între 6 și 7 luni

Până la această vârstă am început să cunoaștem copilul, reacțiile sale să devină tot mai previzibile pentru noi și să conturăm în linii mari aspecte ce țin de temperamentul său (gradul de adaptabilitate, distragere, perseverență etc.). Aceste informații ne ajută să identificăm dacă comportamentul copilului reprezintă o reacție la stres, boală sau un nou salt în dezvoltarea sa. Devenind mai previzibil și fiind mult mai deschis către comunicarea gestuală, el va putea fi înțeles mai ușor.

Abilitățile sale motorii capătă noi valențe;  statul independent în șezut îi va oferi o perspectivă nouă asupra lumii, deschidere mai mare către comunicare, dar și o independență în ceea ce privește mânuirea obiectelor. De asemenea, va avea achiziții noi ce țin de motricitatea fină vizând modul în care apucă și mânuiește obiectele.

“Mâinile sunt instrumentul pentru inteligența umană” – Maria Montessori.
Și mai apoi, balansul în patru labe și desprinderea mersului târâș pe burtă îl vor duce către zone necucerite încă, dar îl vor pune în contact și cu limitele necesare stabilite de părinte. Pentru a transmite clar o limită fizică (nu îi este permis să bage degetul în priză) părintele va avea nevoie de expresia verbală fermă și clară, gestul sau semnul aferent și o mimică convingătoare. Toate aceste lucruri îl vor ajuta pe copil mai târziu – spre nouă luni – să își stabilească repere clare în ceea ce privește situațiile periculoase.

Noile sale achiziții motorii se vor prelungi în noapte, acestea putând să provoace o agitație crescută în programul de somn ce poate lua forma unei regresii, însă nu este decât un mic pas înapoi pentru un salt înainte.

În ceea ce privește jocurile interactive, acestea devin din ce în ce mai interesante, iar copilul va putea diferenția treptat dintre stilul de comunicare în joc al tatălui și cel al mamei, fără a exista un mod ideal. Aici apar premisele permanenței obiectului (sentimentul că un obiect ce dispare din raza vizuală va reveni) iar părinții încep să se joace instinctiv “cucu-bau”. Copilul este tot mai interesat de jocuri ce implică expresii faciale și interesul pentru interacțiunea socială crește, aceasta fiind o perioadă foarte bună de a iniția limbajul semnelor.

 

Bebelușul la 9 luni

Deoarece dezvoltarea motrică ia un avans tot mai mare, pot apărea regrese în ritualurile de somn și alimentație prezente anterior. Din acest punct de vedere, poate deveni o perioadă dificilă pentru părinți, iar conștientizarea stărilor frustrante în relația cu copilul și comunicarea lor cu alți adulți ar putea elibera relația de eventuale conflicte. De asemenea, este important să folosim comunicarea gestuală și verbală și în relația cu copilul pentru a comunica emoțiile noastre într-un mod echilibrat.

Noua achiziție motrică, mersul, va conduce acum la necesitatea de a învăța despre pericol și așa cum spuneam mai sus, copilul își va lua ca și repere expresia facială a părintelui și gesturile acestuia pentru a ști în ce masură poate înainta sau nu în comportamentul său. Explicațiile verbale vor da sens acestor situații periculoase, chiar dacă avem impresia că este prea mic pentru a înțelege.

La această vârstă se stabilizează înțelegerea permanenței obiectului, la început în joc cu obiecte neutre (le ascund sub păturică și el le caută), apoi cu persoane dragi (mă ascund după un perete și îl las puțin să mă caute). Chiar dacă jocurile sunt amuzante atunci când are loc adevărata separare, poate fi dificil pentru copil, de aceea, ea trebuie să se facă treptat, iar persoana în grija căreia va rămâne copilul trebuie să fie capabilă să îl liniștească. Copilul poate părea mai dependent ca oricând și aveți nevoie de mai mult timp pentru a vă reconecta când vă revedeți – alocați acest timp în intimitate cu copilul dumneavoastră, folosiți comunicarea pentru a-l asigura că vă veți întoarce de fiecare dată la el.

 

Bebelușul la 1 an

Această nouă etapă este marcată de mersul autonom și o tendință tot mai mare spre independență. În această perioadă, sensibilitatea copilului de a-i fi invadat spațiul personal este la apogeu. De aceea, socializarea și comunicarea cu cei din afara familiei capătă noi valențe. Întâlnirea bruscă cu o persoană, privirea acesteia și cuvintele adresate copilului pot părea intruziuni pentru el. În cadrul acestui nou punct de cotitură, copilul face eforturi tot mai mari în a-și afirma personalitatea, deși pentru părinți poate părea o perioadă de “negativism” din partea copilului. El pune la încercare limitele stabilite de părinții săi pentru a înțelege mai bine regulile.

De asemenea, tranzițiile, despre care am vorbit într-o lecție anterioară, pot deveni din ce în ce mai grele. Crizele de afect se pot înteți în această perioadă, datorită discrepanței foarte mari între ambiții și abilitățile sale. Aceste crize pot crește în intensitate până ce copilul dezvoltă modalități diverse de a le face față la nivel emoțional. La această vârstă părintele începe să își pună întrebarea dacă are sau nu un copil răsfățat, însă este bine să delimităm aceste comportamente de tendința spre independență a copilului. De aceea, a-i comunica copilului faptul că îi înțelegem intențiile și că la un moment dat va reuși să facă acele lucruri pe care și le dorește poate să crească apropierea în relație și să ajute în depășirea anumitor emoții.

În ceea ce privește separarea, copilul va avea nevoie de tot mai mult control în această zonă, va dori să părăsească el, dar nu să fie părăsit. “Sentimentul de independență și cel de dependență sunt două fațete ale aceleiași monede.” Copilul învață să protesteze, iar aceasta este o achiziție foarte importantă pentru el. De asemenea, în interacțiunea cu mediul său, începe să rezolve probleme și să își planifice mișcările pe care dorește să le facă. Imitația devine o sursă de interes major pentru el și devine tot mai interesat de reacțiile altor copii. Din acest punct de vedere, integrarea într-un grup de copii devine tot mai utilă pentru el.

 

Bebelușul la 15 luni

La această vârstă are loc un salt foarte mare în ceea ce privește achizițiile cognitive, copilul ne va surprinde cu tot ceea ce poate și știe să facă. Una dintre aceste noi abilități poate fi jocul simbolic, un joc ce pregătește dezvoltarea limbajului și folosirea cuvintelor ce pot reprezenta alte lucruri. De aceea, putem folosi personaje sau păpuși pentru a exemplifica ceea ce urmează să se întâmple cu copilul. De exemplu la doctor putem aduce și o păpușică pe care copilul să o consulte și să experimenteze instrumentele medicului mai întâi pe această păpușică.

Trecerea la o nouă etapă de explorare îl va pune pe copil față în față cu noi pericole, dar și cu nevoia de a învăța care sunt limitele. Din acest punct de vedere pentru părinte pare mereu o artă cum adaptează mediul din casă, astfel încât să îi ofere copilului libertatea de explorare, dar și un mediu sigur.

Crizele de afect, și-au făcut deja apariția cu câteva luni în urmă, însă ele vor face parte acum din programul copilului aproape zilnic. Chiar dacă ceva din comportamentul părintelui a declanșat o criză, acestea au legatură mai mult cu frământările interioare ale copilului și cu lupta sa de a-și stăpâni propriile sentimente. Cu alte cuvinte, procesul interior al copilului este inevitabil și necesar. După ce învață să stăpânească această luptă, va fi cu siguranță un copil mai puternic și mai sigur pe el.

Nevoia copilului din această perioadă poate fi aceea de a avea spațiu, dar și înțelegere empatică din partea părintelui. Însă limitele ferme, stabilite de părinți, îl vor asigura că nu își va pierde controlul într-un mod periculos. Suportul, dar nu intervenția, este singurul ajutor. Atunci când criza a trecut, părintele îi poate explica copilului ce anume se întâmplă cu el, numind emoțiile pe care crede că le are.

LASĂ UN COMENTARIU

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Proiect dezvoltat de End Soft Design