Dacă ești vorbitor fluent de o limbă străină, cel mai frumos cadou pe care i-l poți oferi copilului tău, încă de la naștere, este expunerea constantă la acea limbă. El va porni astfel în viață cu un avantaj cognitiv considerabil. I-ai oferit deja unul, limba maternă, pe care, datorită ție, astăzi continuă să și-o dezvolte. Acest lucru l-ai făcut fără efort, natural, adăugând un praf de grijă, câteva emoții și un pumn de cunoștințe până ce ați construit o conversație cu sens. Ai deja rețeta pentru a porni deja pe cărarea celei de-a doua limbi. Iar momentele relaxante de vacanță sunt cele mai potrivite pentru a construi obiceiuri noi.

Chiar dacă, de mai bine de doi ani, susțin creșterea copiilor bilingvi, oferind argumente bazate pe studii și ajutându-i pe părinți să devină conștienți de beneficiile pe termen lung pe care copiii le vor avea la nivelul gândirii, observ încă reținere când vine vorba de practică. Să fie o doză de comfort, jena de a face asta în public, alte priorități de familie, tratarea limbilor străine ca pe materii școlare și nu abilități de viață? Par să fie mereu diverse lucruri care îngreunează procesul. În realitate, nu ai nevoie decât de un singur lucru: un beculeț al cunoașterii. O întrebare mereu prezentă în spatele minții tale atunci când interacționezi cu copilul: “Ce învață el acum?”. Desigur, învață multe de la tine, însă cum poți să îl orientezi către un lucru specific în timpul unei interacțiuni simple? Vorbește cu el într-o altă limbă.

I se va părea amuzant, va protesta (că nu te înțelege), se va strădui să răspundă, va rămâne pasiv în conversație, se va folosi doar de limbajul receptiv. Sunt câteva răspunsuri pe care majoritatea copiilor, în funcție de vârstă, le au față de această situație nouă. Dar e demonstrat că orice copil lăsat într-un mediu în care nu cunoaște limba, printre alți copii, se va adapta folosindu-se de tot ce are la îndemână, chiar dacă situația poate fi frustrantă. Ce face diferența de această dată? Faptul că în fața lui se află Mami și Tati care nu l-au mai frustrat până acum pe această direcție. Odată acceptat jocul, copilul va începe să caute strategii adaptative. Ceea ce înseamnă un efort cognitiv superior (față de o conversație normală în limba română). Adică în activități relaxante de weekend sau vacanță, mintea lui va munci mai mult. “Dar este deja obosit”, ai putea spune. Ei bine, nu învățarea îl obosește, ci modul în care învață. Știți că pentru copii este mai epuizant să se plictisească decât să facă ceva?

Nu, nu zic să îi impui, să încerci să îl convingi sau să te superi pe el dacă nu participă. Asta ar putea transforma jocul într-o corvoadă pentru copilul tău. Ci doar să alegi asta pentru tine. “Timp de o oră, o zi sau două, eu am să uit limba română și am să vorbesc doar engleză/ franceză/ germană. Tu poți să participi sau nu, poți să îmi arăți sau să îmi desenezi ceea ce vrei, iar eu am să fac tot efortul să te înțeleg.”. Iar dacă acest joc s-ar transforma într-un obicei, poți face deja un calcul referitor la câte ore de expunere va avea copilul tău la o limbă străină?

Eu nu cred că a face mai mult este soluția, copiii din ziua de azi au deja programul încărcat, aș putea spune că mintea lor este “booked” până la facultate cu ore suplimentare, cursuri sau materii școlare. Dar cred cu tărie că putem aduce complexitate în moment, învățare eficientă și puțin mai multă distracție. Copilul își dezvoltă vocabularul în discuții spontane până la vârstă de 8 ani, apoi începe să se stabilizeze la un limbaj funcțional. Cu alte cuvinte conversațiile cu tine nu sunt prea hrănitoare lingvistic, decât dacă îți propui în mod conștient să folosești un limbaj superior. Mai are o șansă se își dezvolte vocabularul prin cărți, dar pentru asta trebuie să citească și mai mult, să folosiți apoi acele cuvinte în conversații uzuale. Dar îl poți hrăni oricând cu o altă limbă. Straturi noi de informații aduse în același moment.

Dacă va aflați încă în perioadă 0-3 ani, este mult mai ușor să schimbați brusc frecvența și să vorbiți în două limbi. Copilul nu se cramponează foarte mult de cuvinte până la această vârstă, ci folosește toate canalele de comunicare pentru a înțelege mesajul și a se face înțeles la rândul său: mimică, tonul vocii, context, gestică etc. S-a antrenat în arta comunicării nonverbale și paraverbale încă din prima zi de naștere. Când începe să aibă fluență în vorbire, însă, crește nevoia de a se exprimă tot mai complex și nuanțat. Simte că abia începe să stăpânească o unealtă importantă de socializare și nu vrea să renunțe la ea ușor. De aceea, introducerea celei de-a doua limbi în viața cotidiană este mai greu acceptată. Va accepta mai greu să îi citești în engleză sau să va jucați într-o limbă străină. Iar tendința ta va fi să renunți și să consideri că nu e momentul. Nu uita însă, este doar rezistență la o situație nouă și nevoia copilului de a controla mai mult mediul, etape absolut normale în dezvoltarea lui. Caută mereu metode creative prin care să îl atragi pe copilul tău în jocul “de-a limbile straine”, fă asta cu regularitate și în scurt timp va deveni un obicei de familie.

Așa cum am specificat încă de la începutul articolului, ai totuși de îndeplinit o condiție de bază, nivelul la care cunoști acea a doua limbă trebuie sa fie unul înalt, e nevoie de corectitudine gramaticală și fluență pentru a aduce acel plus de valoare în dezvoltarea copilului tău.

About Author

Related posts