Autor: Alina Porumboiu

Care este prima și cea mai validă așteptare pe care o ai atunci când copilul tău urmează cursuri pentru a învăța o limbă străină? Să o folosească atunci când situația reală de viață o cere: călătorii sau interacțiuni cu oameni din alte țări. Poate că ai trăit și tu “dezamăgirea” de a avea contextul real în care copilul tău ar putea să își folosească abilitățile de limbă, în schimb să dea din cap și să se retragă. “Dar în clasă a demonstrat că știe!”

Pasul invizibil pe care îl mai are de făcut se numește “transfer de cunoștințe”, să poată folosi cunoștințele dintr-un context controlat (clasă) într-un context real (interacțiunea socială). Nu este aceasta provocarea școlii în general? Ce sens ar avea învățarea dacă nu ar servi vieții? Ușor de spus, greu de făcut deoarece mintea noastră caută mereu calea cea mai ușoară. Atunci când copilul tău este în clasă și face un anumit tip de exerciții, o parte a minții sale va căuta mereu varianta cea mai simplă de a rezolva acele exerciții, va identifica regula și le va face automat, practicând astfel o cantitate mult mai mică de cunoștințe decât ar avea nevoie. Pe când interacțiunea reală, în care trebuie să folosească o varietate de cuvinte cu un anumit scop, necesită un efort mult mai mare, efort ce uneori pare copleșitor. Scoși din contextul sigur al lecției, copiii au senzația că nu mai știu nimic și refuză să mai comunice într-o limbă străină.

 Ce anume sprijină acest pas important al transferului de cunoștințe?  

Imaginația, ea ne ajută să ne proiectăm într-un context real, să ne prefacem că interaciunea socială se întâmplă chiar atunci și să nu folosim o limbă străină pentru un profesor ci pentru că situația o cere. Este foarte asemănător cu antrenamentul mental al sportivilor, în care își imaginează mișcarea iar centrii nervoși motori reacționează. La fel un copil poate să se antreneze pentru momente în care va fi nevoit să folosească într-un mod spontan ceva practicat pas cu pas. Nu este de ajuns să cunoască verbe, substantive sau adjective pentru a comunica cu cei din jur, ci să se transpună în acel loc, folosind imagini, sunete, mișcări, intrând în pielea acelui personaj și din acel rol să descopre varietatea vocabularului pe care îl are la dispoziție pentru a se exprima. Înainte de a-și asumă o identitate nouă, vorbitor de o limbă străină, copiii o testează, și unde în altă parte o pot testa mai în siguranță dacă nu în propria imaginație?

Ne-am pus la mintea copiilor și am creat și noi acest laborator în care, călătorind prin diferite orașe ale lumii, ei pot folosi, fără ca măcar să își dea seamă expresii de bază în limba engleză, ce îi vor sprijini apoi în situații variate de viață. Pot învăța astfel limbajul cu ajutorul căruia să poată interacționa cu localnicii, să afle informații valoroase despre cultura acelui loc și nu în ultimul rând, să se simtă autonomi în propria lor explorare.

Te așteptăm la și mai multă joacă și învățare, vara această la modulul intensiv My dream city.

About Author

Related posts