[:ro]Când lumea mă întreabă cu ce mă ocup, reacția lor este una cât se poate de comună, însă atunci când află că o parte din „cursanți” au doar 6 luni, o cascadă de întrebări se revarsă. Cu siguranță, din rolul de părinți ne întrebăm care este momentul cel mai bun de a începe expunerea copilului la o limbă străină. Aceasta este, de altfel, și întrebarea pe care o primesc cel mai des. 

Pentru că experiența mea acumulată, cea de psiholog pentru copii, și-a găsit un corespondent în viață personală (am devenit mamă), iată și raspunsul meu la această întrebare.

Părerile sunt împărțite: prima dată limba română și apoi începem cu o a doua limbă sau, varianta excentrică, în care părinții încep să comunice cu copilul lor, încă de la naștere în două limbi, fără a face parte dintr-o familie bilingvă. Însă, cât de informată este prima părere? Se bazează ea pe studiile realizate în acest domeniu? Cunoaștem oare efectele asupra dezvoltării cognitive ale unui copil crescut bilingv? Sau minunata oportunitate pe care creierul unui bebeluș o are în raport cu dezvoltarea lingvistică?

Patricia Kuhl în studiile sale (The scientist in the crib: What early learning tells us about the mind New York: HarperCollins) este de părere că creierul bebelușului este pregătit încă de la naștere să diferențieze între toate sunetele limbilor de pe glob. Ceea ce înseamnă că fiecare dintre noi suntem pregătiți genetic să învățam orice limbă de timpuriu. Dacă ți-ai spus cândva „Nu aș putea învăța niciodată o anumită limbă străină”, acum este o ocazie bună să reconsideri această credință, chiar dacă abilitățile tale de bebeluș s-au mai stins.

Însă creierul bebelușului mai are ceva fascinant: așa numitele „abilități statistice”. Acestea îl ajută să determine cu rapiditate care sunt sunetele cele mai fecvent întâlnite în limba sa nativă și de a slăbi sensibilitatea pentru sunetele specifice altor limbi. Practic, el va rămâne fidel sunetelor limbii sale și va renunța la ceea ce nu este folosit în limbă nativă.

Parcă îți vine să privești cu alți ochi un bebeluș neajutorat, acum că descoperi cum din anumite puncte de vedere îți este superior, nu-i așa?

Un copil între 6 și 8 luni nu este atât de preocupat de semnificația cuvintelor, însă sunetele unei limbi și melodicitatea acesteia îl fascinează și astfel, începe învățarea fonetică.

Dacă copilul nu este expus de foarte timpuriu la o limbă străină, el poate pierde capacitatea de a discerne și mai târziu de a pronunța cu acuratețe toate sunetele acelei limbi. Însă acest mecanism selectat evoluționist, nu ține cont de cerințele vieții moderne, de a comunca eficient și a fi în contact cu oameni de pretutindeni, ce folosesc limbi diferite. Poate o colaborare între cunoștințele pe care le avem astăzi, în rolul de părinți informați și capacitatea reală de dezvoltare a copilului, pot duce învățarea la un alt nivel.

Să spunem că te-am convins și dacă ai un copil mic, de mâine vei începe cu el învățarea unei limbi străine. Dar nu este de ajuns doar un gest impulsiv pentru a-ți vinde o idee, ci este nevoie să te angajezi într-un proces ce poate dura ani de zile și în care să fii motivat zi de zi să îți susții copilul în învățarea unei limbi străine. Iar cel mai mare dușman al motivației este lipsa unui rezultat.

Atunci când întâlnesc părinți cu bebeluși, îi găsesc mereu entuziasmați de câte lucruri pot învață copiii lor, de câte porți li se deschid în față, însă efectele nu se văd imediat, iar părinții tind sa își piardă din avânt și să vadă totul ca pe o dezvoltare normală. Dar dacă ar putea vedea fiecare mecanism ce se construiește și se pune în mișcare în mintea copilului lor, ar fi uluiți. La fel se întâmplă și cu beneficiile învățării unei limbi străine, descrise mai sus. Ele sunt cu bătaie pe termen lung și nu avem acces la modul în care iau naștere și se dezvoltă. E greu să fii motivat de ceva ce se va întâmpla peste ani.

Dar adevărul este că nimic nu se învață într-o zi. Dacă ai un copil mai mare, îți poți aminti cum a învățat să meargă pe bicicletă, cum poate în câteva zile, cu sprijinul tău, a reușit să se desprindă de roțile ajutătoare. Însă această abilitate se bazează astăzi pe munca celui mic încă de la naștere: la început a descoperit gravitația, coordonarea părților corpului, echilibrul, direcția etc. Oare atunci când îl legănai, bebeluș fiind, ai fost conștient că îi dezvolți echilibrul? Asemănător este și cu învățarea unei limbi străine, ea se așează cărămidă cu cărămidă și sprijină apoi construcția complexă numită inteligență.[:]

About Author

Related posts