Hold my hand and make it happen

Ajută-ți bebelușul să se exprime – oferă-i feedback imediat

După cum știm, în procesul de învățare, feedback-ul este acea hrană a copilului pentru a dezvolta comportamente noi. Un copil nu ar învăța nimic dacă ceea ce ar face nu ar avea un efect, dacă mediul nu i-ar răspunde (învăţarea prin imitaţie sau prin încercare şi eroare). La fel se întâmplă şi în cazul învăţării comportamentelor sociale (cum ar fi comunicarea), copilul nu ar putea dezvolta limbajul verbal dacă cineva nu i-ar vorbi sau limbajul nonverbal dacă cineva nu i-ar răspunde. Astfel, în orice situaţie de comunicare, este  nevoie întotdeauna de cel puţin doi.

Pentru a încuraja comunicarea verbală sau nonverbală a copilului mic, este nevoie de o reacţia imediată la gesturile sau sunetele sale “vrei să spui ca eşti supărat?” (îi oferi astfel denumirea stării lui şi un gest prin care sa îţi arate în viitor cum se simte). Această strategie o putem aplica mai târziu în învăţarea unei limbi străine de timpuriu, oferind forma corectă a cuvintelor pe care copilul  încerca să le pronunţe.

Fără un feedback imediat în aceste situaţii de început, anumite gesturi sau cuvinte se pot stinge din cauza lipsei de efect. Acelaşi lucru îl întâlnim încă de la naştere cu privire la plânsul copilului. Reacţia imediată a părintelui la plânsul copilului îi va transmite faptul că a fost înţeles. Cu cât reacţia este mai promptă la început, cu atât copilul va fi mai tentat să îşi dezvolte modalităţile de comunicare (la început prin plâns, apoi prin gesturi pentru a ajunge la limbaj).  Atunci când plânsul este ignorat sau reacția mult întârziată, copilul renunță treptat la acest comportament chiar dacă nivelul de stres continuă să fie unul foarte ridicat. Iar părintele nu mai este în contact real cu nivelul de stres al copilului.

Un mit des întâlnit între părinţi este că feedback-ul imediat faţă de nevoile copilului întăreşte comportamente nepotrivite, însă ceea ce întăreşte cu adevărat la copil este încrederea că poate comunica şi dezvolta comportamente noi şi adaptative în relaţie.

Un alt aspect important aici este cât şi cum ofer acest feedback cu privire la orice comportament plăcut sau neplăcut de adult cât şi cu privire la învăţare.  Un prim pas este să îi oglindesc gestul sau sunetul bebeluşului, arătând astfel interes faţă de ceea ce el îşi doreşte să comunice. Fără a exagera în reacţia de entuziasm sau bucurie, să îi arăt şi să îi spun bebeluşului, că acum am înţeles mult mai uşor ceea ce vrea să imi spună.  Dacă de fiecare dată îl aplaud pentru izbânda sa, copilul va aştepta mereu aplauze, ba chiar se va aplauda singur atunci când reuşeste să îndeplinească o sarcină, iar focusul său va trece de la ceea ce a realizat la aplauze. Cu alte cuvinte, cantitatea feedback-ului (cât de mare este reacţia mea ca adult la ceea ce a realizat copilul) este şi ea importantă pentru a nu-l distrage pe copil  de la ceea ce face deja.

Însă copilul nu face mereu lucruri extraordinare, ci aşa cum spuneam mai sus, la început poate să greşească sau să confunde sunete ori cuvinte. În aceste situaţii nu este importantă corectitudinea în comunicare (de acest lucru se va ocupa singur, în ritmul său), ci capacitatea de a dezvolta comunicarea. De aceea,  este de preferat să nu corectăm copilul în încercările sale de a se face înţeles, ci doar să oglindim o formă corectă a cuvântului, până ce copilul va fi singur pregătit să le adopte. Până atunci, chiar dacă recunoaşte perfect forma corectă a cuvintelor, el se va exprima în continuare aşa cum poate. În aceste situaţii, un feedback negativ, ar putea să blocheze evoluţia limbajului nonverbal sau verbal.

 

LASĂ UN COMENTARIU

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Proiect dezvoltat de End Soft Design