Hold my hand and make it happen

4 metode pentru a ajuta copilul să nu aibă frici

 

Poate încă îți amintești perioada în care copilul tău parcurgea fără frică o cameră întunecată, se cățăra pe obiecte înalte, iar mediul social nu reprezenta niciun pericol.

Fără că tu să fi făcut ceva, brusc, anumite jucării devin înfricoșătoare, nu te mai lasă să stingi lumina sau să îi pui o anumită melodie. Oricât i-ai explicat că “nu face nimic”, rezultatul este același.

 

De ce apar fricile la copii?

Atunci când copilul intră în perioadă gândirii magice, obiectele prind viață. Este o perioadă plină de creativitate și “idei trăsnite”, dar și plină de “pericole“. Tigrul de pluș poate avea trăsăturile unui personaj amenințător. Melodia cu tobe poate suna prea puternic. Iar umbrele întunecate pot lua orice formă. Nu este nevoie să îi spui povești cu “bau-bau” ca unele frici să se instaleze. Este un mecanism ce îl ajută să se adapteze la realitate mai bine și să opereze cu conceptul de “pericol”. Cu toate că a-i crea frici suplimentare pentru imaginarul său e ca și cum l-ai hrăni zilnic cu chips-uri, îi oferi ceva toxic și nenecesar.

Copiii devin treptat tot mai conștienți de mediul înconjurător pe care îl percep ca fiind misterios. Pe măsură ce se dezvoltă cognitiv, începând cu vârstă de 2-3 ani, apar conceptele “bun/ rău” cu care se pot identifica pe rând. Crește nevoia de control și de a ține la distanță ceea ce nu îi place. Iar reacțiile lui pot fi exacerbate. De exemplu: face o criză de plâns pentru că a început o anumită melodie.

Însă teama cea mai proeminentă și care poate stă la bază altor frici este anxietatea de separare. “Vreau să mă separ de tine pentru a câștiga mai multă libertate, dar asta îmi provoacă multă teamă!”.

 

Cum putem să îl ajutăm?

  1. Acceptă-i povestea: nu încerca să îl contrazici sau să îi demonstrezi că nu are niciun motiv să îi fie frică. Partea logică a creierului nu are prea mult teren în aceste momente.
  2. Dezvoltă povestea: află mai multe despre ce stă în spatele fricii sale prin întrebări deschise. “Ce se poate întâmpla?”, “Ce face monstrul aici?”, “De ce crezi că vrea să vina la tine?”, fără a încerca să schimbi nimic, făcând monstrulețul mai blând.
  3. Folosește povestea într-un joc de rol: îi poți cere să deseneze personajul înspăimântător sau să folosească o jucărie, o papușă pentru a lua o formă fizică într-un mediu controlat. Copilul poate interpreta rolul monstrului, iar tu poți să îl interpretezi pe el.
  4. Dă-i spațiu pentru a-și trăi teama și nu încerca să o soluționezi. Ajută-l să își găsească resurse interioare sau exterioare pentru a-i face față. Acum își pune bazele unor strategii sănătoase de a-și gestiona singur astfel de stări emoționale.

Creați împreună spray-ul contra monștrilor ori creați superputeri, exersați cum să rămâneți invizibili sau să vă împrieteniți cu aceștia.

Dacă îți asculți copilul mai mult decât să vorbești sau să îi dai sugestii, șansele de a găsi cea mai bună soluție la fricile sale cresc semnificativ.

 

LASĂ UN COMENTARIU

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Proiect dezvoltat de End Soft Design