Copilul mic este permanent expus la stimulii din exterior, fără să își formeze încă mecanismele prin care să îi selecteze și să îi organizeze, el primește și reactionează la orice vine din exterior sau reprezintă schimbări fiziologice ale propriului corp. Acest lucru se va schimba treptat, odată cu maturizarea celulelor nervoase, dar și cu orientarea și concentrarea atenției. Pe de o parte, în această perioadă, copilul are capacitatea de a înmagazina orice experiență nouă. Pe de altă parte, este ușor distras către noi stimuli.

O provocare pentru părinți poate fi cum să îi capteze atenția copilului în scopul învățării unor lucruri noi. Mulți copii sunt mult prea fascinați de un obiect pentru a mai acorda interes altuia, sau tocmai au descoperit mersul și singurul lor obiectiv este să ajungă la ținte noi. Aceste lucruri pot lăsa fără nicio sanșă încercările noastre de a-l expune la semne sau lucruri noi de învățat.

Ei bine, vă reamintesc primul pas al învățării: observația și recunoașterea momentelor potrivite introducerii unui element nou de învățat. În loc să pornesc de la ceea ce îmi doresc să îi arăt copilului, pot porni de la ceea ce există deja. Iar acest lucru îl găsesc doar la copil. Poate fi un obiect ce îl pasionează foarte mult și atunci câmpul perceptiv al copilului se învârte în jurul acelui obiect. Putem astfel folosi concentrarea deja existentă a copilului și să aducem în câmpul atenției un element nou: un alt mod de a folosi obiectul sau un cuvânt în limba engleză.

Evident, copilul va învăța destule despre acel obiect și fără intervenția noastră: va învăța ce gust are, care sunt formele pe suprafața obiectului, ce zgomot face, cât este de greu și cum să îl apuce mai bine. Toate aceste lucruri îi sunt foarte utile pentru a-și crea mai târziu imaginea mentală a acestui obiect. Însă, ceea ce putem noi aduce în acest proces de învățare sunt: cuvântul, sunetul și gestul; copilul va avea astfel și varianta simbolizată a acelui obiect printr-un cuvânt și un gest, aducând împreună toate informațiile obținute despre acesta.

  1. Dacă simțim că este cazul să ghidăm atenția copilului către mimica noastră, pentru a acorda atenție mișcărilor gurii, putem mișca obiectul către fața noastră. Copilul ne va însoți cu privirea, putând fi atras de gesturile noastre. Mișcările gurii.
  2. O altă metodă creativă pentru a atrage atenția copilului este prin a crea momente de așteptare intensificată. Chiar și în cazul adulților, atunci când sunt mai nerăbdători să întâlnească ceva, toată atenția este ghidată în acea direcție, iar capacitatea de a reține experiența respectivă se intensifică. La fel și copiii curioși vor învăța mai ușor. Pentru a stârni curiozitatea la această vârstă ne putem folosi de ideea de a ascunde sau de sunete necunoscute. Putem folosi o cutie de metal în care să ascundem jucării și să le zdrăngănim, moment în care copilul își va dori să descopere ce se află înăuntru, iar acel obiect descoperit, însoțit de cuvinte în limba engleză se va fixa mult mai ușor decât dacă obiectul este găsit întâmplător. Ceea ce am prezentat mai sus reprezintă instrumente de captare a atenției prin metode non-verbale, haideți să vedem și o metodă directă, verbală.
  3. Deoarece în comunicarea cu bebelușul folosim foarte mult corpul, mai putem cere copilului: “Spune-mi cu mâinile” în timp ce îi atingem sau frecăm mâna, conducând astfel atenția către propriul său corp pe care îl poate folosi pentru a comunica. Imitarea unui gest din partea copilului se poate întâmpla involuntar, dar poate fi și încurajat în mod conștient.

Și cum toate aceste strategii de învățare au o aplicabilitate crescută și la vârste mai mari, schimbând informația și modul în care este prezentată, vom putea însoți un copil școlar în învățare:

pornind de la ceea ce îl interesează,
stârnind curiozitatea,
repetând de câte ori este nevoie și
combinând mereu experimentarea directă și liberă cu obiective ale învățării.

About Author

Related posts