Are we there yet?

Cum învățam să vorbim orice limbă?

Această întrebare i-a preocupat pe oameni dintotdeauna, limbajul (comunicarea prin sunete articulate), diferențiind ființa umană de toate celelalte animale. Știam că ceva se organizează diferit în creierele noastre pentru a duce la o abilitate atât de complexă. Mai știam că aparatul nostru fonoarticulator are nevoie de un anumit grad de maturitate pentru a putea produce toate sunetele specifice limbilor de pe glob, dar cum se produce învățarea și ce se întâmplă în creierul unui bebeluș de nici un an ce începe să vorbească a reprezentat un secret până ce oamenii de știință au descoperit magnetoencefalograful MEG – “o cască de coafat” de pe Marte prietenoasă cu bebelușii, ce le-a permis să urmărească activitatea creierului în timp ce copilul învață.

Considerați și genii în domeniul lingvisticii, bebelușii ne oferă acum toate informațiile de care avem nevoie pentru a înțelege cum învățăm să vorbim o limbă. În primul său an de viață, bebelușul înmagazinează un volum imens de cuvinte prin simplă expunere.  Fără ca cineva să îl învețe în mod special cum să vorbească, înainte de prima sa aniversare, poate articula primele cuvinte.

Dar ce îl ajută în acest proces? 

Atunci când se naște, copilul este înzestrat genetic să recunoască sunetele oricărei limbi de pe glob. Cu ajutorul unor abilități statistice iscusite, bebelușul va identifica frecvența sunetelor specifice limbii native, crescând sensibilitatea pentru acestea și diminuând sesibilitatea pentru sunetele altor limbi. După doar 10 lecții de mandarină, bebeluși ce aveau ca limbă nativă engleza au dobândit abilitatea de a recunoaște sunetele acestei limbi asemănător unor vorbitori nativi. Ce s-a întâmplat cu această abilitate după ce cursurile au fost întrerupte? Sinapsele formate în această direcție s-au pierdut. Asemeni oricărei conexiuni din creier nefolosită, se reduce până ce dispare.  Astfel, creierul se specializează în procesarea limbii native.

Odată  identificate sunetele din limba nativă (sau cea la care este expus), copilul începe să practice. Dar nu oricum, ci prin interacțiune cu un adult. Cu alte cuvinte, o altă condiție de bază a limbajului este intracțiunea umană. Nu, bebelușii nu învață să vorbească din interacțiunea cu tehnologiile moderne.

Care sunt ingredientele de bază în această interacțiune ce sprijină limbajul? 

Atenția reciprocă – contactul vizual prelungit cu bebelușul și interesul acordat acestuia sprijină dezvoltarea atașamentului. Atașament sănătos înseamnă comunicare sănătoasă.

Implicarea emoțională – bebelușul are nevoie de învățare holistică în contextul său socio–emoțional. El înțelege o mare parte din mesajul venit din partea adultului bazându-se pe tonalitatea vocii și pe mimică – elemente ce surprind emoțiile adultului.

Feedback – copilul își dorește mult să participle la actul comunicării, să împărtășească cu cineva descoperirile asupra lumii înconjurătoare, iar răspunsul primit îi oferă motivația de a se implica mereu și mereu. Copilul este mult mai încântat de faptul că a fost înțeles decât de a obține ceva cu ajutorul limbajului.

Extinderea vocabularului – părintele intuiește mesajul bebelușului său, îi confirmă faptul că a înțeles și îi pune la dispoziție vocabularul de care are nevoie mai departe pentru a exprima și mai mult.

Ce face diferența la nivel de procesare a limbajului între doi bebeluși de 18 luni? Numărul de cuvinte la care au fost expuși. Pe cât pare de simplu pe atât este de complex.

Adică este este de ajuns să vorbesc cu bebelușul meu și asta îi va asigura un viitor academic strălucit?

Specialiștii în dezvoltarea copilului vorbesc despre hrana lingvistică – un exercițiu elementar pe care se va construi mintea copilului, dezvoltându-i gândirea. Hrana lingvistică, un fel de hrană pentru creier, constă într-un număr cât mai mare de cuvinte, din arii cât mai variate și cu un grad tot mai mare de dificultate, la care un copil este expus pe parcursul unei zile. Ceea ce înseamnă că nu este de ajuns să vorbești asemeni unui radio pe lângă copilul tău, ci să gândești ceea ce îi spui astfel încât să îi oferi o varietate lingvistică nutritivă, așa cum planifici și te gândești la elementele nutritive din alimentația lui.

Dacă luăm în calcul învățarea unei limbi străine încă de timpuriu, varietatea lingvistică crește considerabil, la fel și provocarea creierașului său de a procesa două limbi în același timp.

Dupa ce a înmagazinat un număr considerabil de cuvinte, creierul copilului începe să muncească din greu pentru a le sorta, categorisi și așeza în rețele mai largi formând un background lingvistic. La intrarea în școală, acest background îi conferă șanse mai mari sau mai mici de înțelegere a noilor concepte învățate.

Cu alte cuvinte, dacă ne întrebăm cum îl putem pregăti pe copil pentru școală, ideea de a-l învață să scrie și să citească nu este pe primul loc, ci dezvoltându-i vocabularul. Sunt studii care corelează reușita școlară a unui copil cu vocabularul acestuia de timpuriu.

Capacitatea de a se exprima fluent într-o limba îi oferă copilului o unealta importantă pentru gândire. Lipsă unei exprimări fluente și structurate îi va ridica copilului dificultăți de a gândi în școală.

LASĂ UN COMENTARIU

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Proiect dezvoltat de End Soft Design
© 2010 - 2018 English Kids Academy, All rights reserved